Catch-22 sau viața în tranșeele acestei realități

Clauza din cartea Catch-22 era ingenios de simplă - prin regulamentul armatei, în timp de război, orice pilot putea să ceară să fie lăsat la sol pe motive de nebunie, dar însăși preocuparea pentru propria siguranță, în fața pericolelor imediate și reale, dovedea un proces al minții raționale, deci dovedea ne-nebunia, deci trebuia să se întoarcă la misiune.

„Orr era nebun și putea fi lăsat la sol. Tot ce trebuia să facă era să ceară asta; iar de-îndată ce-ar fi făcut-o, nu ar mai fi fost nebun și ar fi trebuit să zboare în mai multe misiuni. Orr ar fi fost nebun să zboare în mai multe misiuni și rațional dacă n-ar fi făcut-o, dar dacă era rațional, trebuia să zboare. Dacă zbura, era nebun și nu ar fi trebuit să o facă, dar dacă nu voia să o facă, era rațional și trebuia să o facă. Yossarian a fost profund impresionat de simplitatea absolută a acestei clauze a Aliniatului-22 și îi lăsă să scape un fluierat admirativ.” Catch-22, Joseph Heller

Catch-22 e un termen uzual azi, când, de atâtea ori, situații paradoxale rezultă din reguli, reglementări și proceduri la care un individ este supus, dar asupra cărora nu are control, fiindcă a te opune regulii înseamnă să o accepți.

Cum să ai experiență la angajare când nu angajează nimeni fără experiență?

Cum să obții un împrumut bancar când ți se cere să demonstrezi că nu ai nevoie de împrumut?

Cum să circuli liber (fără frică) prin lume când ți se cere să demonstrezi că nu ești un pericol epidemiologic (reprezentarea fricii colective)? - aș traduce eu azi aliniatul-22 al anului 2021.

Bineînțeles, chiar și din acest mic citat, poți observa că acest aliniat nu făcea altceva decât să te prindă, captiv, într-o buclă infinită a logicii semantice. Nicio preocupare nici față de sănătatea indivizilor, nici față de scopul acelor misiuni. Orice asemănare cu fapte sau persoane reale este intenționată și explicit formulată.

Însă, noi nu ne ocupăm cu semantica aici - ci facilităm posibilități. Toată vraja din acest clauză e că te face să crezi că ai de ales doar între a te lupta pentru ceva sau împotriva a ceva. Pentru tine, ca humanoid, oriunde alegi lupta, renunți la alegere.

Tot ce ai de făcut tu, humanoid, pentru a ieși din luptă e să ceri asta. Însă, cât timp te lași prins în structura acestei realități, în tranșeele ei, te supui regulilor și regulamentelor ei, iar clauza-22 a acestei realități îți spune că de-îndată ce ceri asta,ai demonstrat că ești bun de luptă și atunci trebuie să te întorci la misiune. Care e misiunea? Să salvezi lumea? Să câștigi războiul? Să nu lași pe nimeni în urmă? Să-i convingi pe ceilalți că nu e nevoie de luptă? Să demonstrezi că lupta e futilă?

În misiune, ești în luptă. Ne luptăm să facem alegerea corectă. Ne luptăm să evităm alegerea greșită. Și în toate astea, validăm limitările acestei realități, fără să recunoaștem posibilitățile unei alegeri vii.

O alegere vie se naște în spațiu infinitelor posibilități și trăiește în spațiul dintre două răsuflări. Și cu fiecare răsuflare e diferită. A alege diferit nu este neapărat a face o altă alegere, eventual chiar opusă. Ci a face o alegere vie. La fiecare răsuflare.

O alegere adevărată, vie, elimină cu totul lupta. Ți-ar plăcea asta?

Alege diferit. Începe cu o întrebare.

Dacă nu ar exista o alegere corectă și nu aș fi greșit, ce aș alege eu?